In Time


Un film pe care am ales sa-l vizionez datorita actritei mele preferate, Olivia Wilde.

Un film ce ne prezinta realitatea, o realitate atat de diferita de a noastra si totusi la fel. O realitate supusa unui sistem intangibil,  sistem in care pentru ca unii sa fie nemuritori, altii trebuie sa moara.

Aici totul se masoara in timp, oamenii lucreaza pentru a fi rasplatiti cu timp, pentru a putea cheltui timp – pentru supravietuire.

Este o lume impartita in doua, o lume in care cei bogati „ucid” pentru a devenii si mai bogati, iar cei saraci cad prada deznadejdei incercand supravietuirea.

Viata este o lupta contra cronometru, o lupta pe care trebuie sa o duci la intensitate maxima, indiferent de timpul pe care il mai ai.

Vizionare placuta !

Plimbare in trecut


Mi-am lasat sufletul sa evadeze in trecut,  printre atatea marturii ale unui stil gotic, valsand pe muzica marelui Antonin Dvorak,  hranindu-se cu vizunea groteasca a realitatii surprinse de inegalabilul Franz Kafka si topindu-se parca sub flacarile unui rug ce-l pedepseau pe Jan Hus.

Aici, unde muzica si arta se contopesc intr-o armonie perfecta… aici, deasupra raului Vltava unde Petru de Gmung a sfidat perfectiunea… aici, printre atatea suflete de indragostiti pierdute in gradinile din Mala Strana … ma regasesc.

Plimbarile nu sunt simple plimbari, sunt adevarate calatorii intr-o istorie rapita de 5 dealuri ce te face sa te simti tu insuti participant la turnirurile cavaleresti din Sala Vladislav a Castelui din Praga.

Linistea noptii ma poarta acum la intalnirea anilor, acolo unde se anunta sfarsitul unei alte plimbari de seara…

Prajituri cu gust amar


M-am trezit dis de dimineata … cand amintirile si perceptia viitorului se inclestau intr-o apriga lupta. Era ultima dimineata de dinaintea unei noi provocari.

Nu am stat pe ganduri, refuzand a planui ceva … Tot ce imi doream era sa las dimineata  sa curga de la sine.

M-am trezit inert pe unul dintre scaunele de la ferestra in troleibuzul 62. Lasam in urma atatea amintiri si timpul trecea atat de greu pentru mine …  dar totodata atat de repede pentru altii…

La unul dintre semafoare, cand troleibuzul 62 a dorit poate sa-mi arate ce las in urma mi-am aruncat privirea pe fereastra … o batrana, de care anii nu au avut mila, inconjurata de 3 buchete de flori inghetate, priveste in gol … In spatele ei, paradoxal, o cofetarie in vitrinele careia pot fi vazute atatea bunatati… Un trecator se apropie de ea, ii intinde ceva … acum, in mana ei sticlesc 3 monede  a cate 10 bani. Privirea ii ramane atinita in palma, cu cealalta mana numara neincrezatoare monedele, trecatorul isi continua drumul; batrana priveste pierdut in palma. In spatele ei : vitrina plina cu bunatati si 3 buchete de flori inghetate sub razele unui soare de Brumar.

In geamul troleibuzuilui 62 sticleste o singura lacrima sub zeci de priviri …

Preludiul vietii


Nu de putine ori auzim urmatoarea axioma:

O viață cu adevarat trăită este aceea în care ți-ai făcut timp să sădești măcar un pom, să aduci pe lume și să crești măcar un copil, să construiești o casă, un univers al familiei.

O numesc axioma pentru ca ea nu necesita demonstratie, cel putin nu in conceptia celor care in bezna de taine si indoieli ce ii inconjoara incerca gasirea sensului vietii.

Iata ca astazi ma pervertesc!  Refuz acceptarea acestei asa zise axiome si mai mult, ii condamn la banalitate pe cei ce cred in aceste vorbe. Nu pot accepta ca cineva inchide ochii impacat cu mai mult decat o resemnare. O resemnare pe care trupul in care se consuma ultimele palpairi ale vietii o transforma prin intermediul implinirilor intr-o viata cu adevarat traita.

Desi asemanatori la o prima vedere, noi oamenii,  suntem diferiti.  Traim mai intens sau mai putin intens, zambim mai mult sau plangem mai des, ne bucuram mai usor sau mai greu insa cand clipa finalului se apropie resemnarea este elementul ce ne uneste…

Operatie pe cord …


Am luat bisturiul in mana si mana mi-e mai sigura ca altadata … In fata mea, acelasi piept dezvelit pe care nu am indraznit sa-l deschid pana astazi … Privirea mi se reflecta in lama taioasa, dar ochii-mi par inchisi … nu ma opresc. Patrund usor si mare mi-e mirarea … nu sangereaza !!! Se vede inima … un stimul electric al unei amintiri o contracta. Ah!! acelasi sir de amintiri au trecut prin vena cava superioara, prea rapid sa le opresc … Doar cateva cicatrice in atriul drept, probabil ale acelorasi amintiri … Ma asez ca un granicer in fata valvei pulmonare, le astept … dar ma pacalesc din nou. O clipa mi-am aruncat privirea spre atriul stang si au trecut clandestin aorta.

Ah, am uitat sa fac anestezia !

Nevoi sau dorinte ?


Ma intreb adesea cum ar arata aceasta viata fara a simti anumite nevoi.

Ar trebui sa facem inca de la inceput diferenta intre cele doua notiuni usor confundabile : <<dorinte>> – <<nevoi>>.  Diferenta dintre cele doua notiuni este data de cantitatea de efort si multimea de sacrificii pe care esti dispus sa le faci in atingerea scopului. Perceptiile inselatoare ale celor doua notiuni dau nastere controverselor.

Astazi va propun o tema simpla: Nevoia/dorinta de a fuma o tigara (cazul unui fumator inrait) este nevoie sau dorinta?

Emotii, sentimente …


Emotiile si sentimentele nu sunt altceva decat produse ale inconstientului, continuturi psihice refulate, parti inaccesibile mintii  constiente.

Matte Blanco spunea :

„Un tânăr este îndrăgostit de o fată frumoasă care are ochi de vis. Aceşti ochi nu sunt pentru el  doar un lucru concret ci au în plus semnificaţia unei frumuseţi nelimitate, a unei bunătăţi inepuizabile, sunt încarnarea a numeroase dorinţe mai mult sau mai puţin obscure şi la fel pentru fiecare trăsătură. Un bărbat care nu simte obscur o frumuseţe ideală în fata pe care o iubeşte dar se limitează să aprecieze anumite caracteristici plăcute este un bărbat care nu ştie sau a uitat ceea ce este iubirea.”

Intrebarea ce imi starneste mintea asta seara, si pe care v-o adresez: „Este inconstientul, prin natura, irational? „