Am luat bisturiul in mana si mana mi-e mai sigura ca altadata … In fata mea, acelasi piept dezvelit pe care nu am indraznit sa-l deschid pana astazi … Privirea mi se reflecta in lama taioasa, dar ochii-mi par inchisi … nu ma opresc. Patrund usor si mare mi-e mirarea … nu sangereaza !!! Se vede inima … un stimul electric al unei amintiri o contracta. Ah!! acelasi sir de amintiri au trecut prin vena cava superioara, prea rapid sa le opresc … Doar cateva cicatrice in atriul drept, probabil ale acelorasi amintiri … Ma asez ca un granicer in fata valvei pulmonare, le astept … dar ma pacalesc din nou. O clipa mi-am aruncat privirea spre atriul stang si au trecut clandestin aorta.
Ah, am uitat sa fac anestezia !
Like this:
One blogger likes this post.
